Distribuit pe ecranele noastre în acelaşi timp cu Lawless, cealaltă poveste violentă a săptămânii, cu bărbaţi periculoşi, loiali unii altora, care produc substanţe ilegale şi îşi pun în cap baronii locali, Savages/Brutele a fost trâmbiţat drept întoarcerea lui Oliver Stone la filmele fără agendă politică explicită, adaptare după un roman de Don Winslow.
Ben (Aaron Johnson) şi Chon (Taylor Kitsch), unul botanist, celălalt fost puşcaş marin, amândoi îndrăgostiţi de O (Blake Lively), de care se bucură împreună, au găsit o afacere de nişă care să îi facă bogaţi şi să facă milioane de oameni fericiţi: comercializarea de marijuana de înaltă calitate, preparată în laboratoarele proprii din California.
Succesul lor nemaipomenit atrage însă atenţia cartelurilor, forţate să se mute spre nord de măsurile fără precedent luate de guvernul mexican. După modelul Wal-Mart (sau Mic.ro, dacă vreţi o comparaţie neaoşă, respectând proporţiile), producătorii independenţi sunt „înghiţiţi” cu tot cu reţeaua lor de distribuţie, de către compania-tutelară, în acest caz condusă de către ‘coana mare Elena Sanchez (Salma Hayek).
Refuzul celor doi parteneri de afaceri va declanşa o confruntare violentă şi inegală între cele două tabere, cu răpiri, torturi (de care e responsabil Benicio del Toro), oameni ai legii corupţi (John Travolta, mai ceva decât în Face/Off), comportament deviant, şi multă iarbă. Fiecare tabără o caracterizează pe cealaltă drept sălbatică (nu e prea fericită traducerea românească a titlului) – Ben/Chon/O pentru că trăiesc împreună, mexicanii pentru că taie şi spânzură.
Aşa cum ne-a obişnuit de-a lungul carierei sale, Oliver Stone (JFK, Nixon, şi mai ales Natural Born Killers) e la fel de subtil ca o lovitură puternică de ciocan. Scenariul aruncă în stânga şi-n dreapta cu jocuri de cuvinte („joint-venture”, „high-jacking”), asupra cărora se atrage atenţia şi cu replici ca „fără nicio aluzie” (în cazul în care nu aţi înţeles din prima), personaje colorate, la propriu (un interlop mexican îşi spune El Azul şi poartă cizme albastre) sau doar pitoreşti – întreaga gamă de eroi negativi, cu Hayek şi del Toro forţând limitele până dincolo de caricatură, ea continuând într-un fel povestea personajului lui Catherine Zeta-Jones din Traffic, el de cealaltă parte a baricadei faţă de rolul de acolo, care l-a consacrat.
La carnavalul general contribuie din plin explozia vizuală; dacă Savages vă va aminti de montajul clipat, filtrele de culoare şi saturaţia de la Tony Scott, şi de undele de lumină care inundă cadrul la J.J Abrams, e pentru că au în comun acelaşi director de imagine, Daniel Mindel; Stone vine cu secvenţele sale alb-negru, o coloană sonoră spectaculoasă, filmatul din mână şi sfaturile date actorilor să nu se abţină de la excese.
Ce rezultă e un talmeş-balmeş trashy, exuberant şi distractiv, cam lung şi cu prea multe (două!) finaluri, care vă va provoca reacţii diferite, în funcţie de câtă admiraţie îi purtaţi lui Oliver Stone. Dacă vă aflaţi printre cei care îl consideraţi supraevaluat şi monoton/repetitiv în intenţia lui de a stârni controverse, aşa ca mine, veţi fi plăcut impresionaţi de unul dintre cele mai bune filme proaste ale anului, o rudă îndepărtată, murdară şi păcătoasă a lui Up in Smoke.
***
Filmul rulează în cinematografele din România din 7 septembrie.