CRONICĂ TIFF: „Balada triste de trompeta”, absurdităţile războiului

7
426

La o primă vedere, Balada triste de trompeta, Baladă tristă de trompetă sau, în SUA, The Last Circus (un titlu mai puţin sugestiv) e un film extrem de violent, plin de umor negru, despre clovni ucigaşi şi duşi cu capul, din cauza iubirii pentru o frumoasă trapezistă.

Filmul începe cu o poveste inventată din 1937, în timpul Războiului Civil din Spania. Rebelii năvălesc într-un circ şi-i recrutează pe circari pentru război. Un clovn costumat cu o macetă sigur o să-i sperie, spune liderul grupării despre tatăl lui Javier , personajul principal al filmului.  Tatăl este rănit şi pus să lucreze la monumentul din Valea celor căzuţi. Un accident se petrece din cauza lui Javier (Carlos Areces), iar tatăl său îl anunţă că, dacă va fi să fie clovn, la fel ca tatăl, bunicul şi străbunicul lui, va trebui să fie un clovn trist sau, pentru a găsi iubirea, va trebui să caute răzbunarea.

Acţiunea sare în 1973 (deşi n-are niciun sens, pentru că astfel Javier ar trebui să aiba aproape 50 de ani, dar asta nu contează). Acum un bărbat grăsun, cu ochelari şi foarte timid, Javier se angajează pe post de clovn trist la un circ ambulant, unde-l cunoaşte pe Sergio (Antonio de la Torre), clovnul vesel, care-i spune din prima că a devenit clovn pentru că altfel ar omorî oameni, dar şi pe frumoasa lui iubită, trapezista Natalia, de care Javier, desigur, se îndrăgosteşte.

Eroul descoperă rapid că Sergio e un tip foarte violent, mai ales atunci când bea, care nu ezită să o pleznească pe Natalia dintr-o parte în alta a camerei. În schimb, trapezista, un personaj superficial, masochist, nehotărât, vede partea bună din Javier şi se apropie de el. La prima lor întâlnire clandestină, Sergio îl snopeşte şi pe clovnul trist, iar de aici violenţa capătă cote serioase, cei doi se mutilează şi se bat pentru Natalia, până când Javier devine acelaşi tip de monstru ca şi nemesisul lui.

Privit ca simplă poveste, filmul pare a fi lipsit de coeziune şi de structură, iar întâmplările par a fi o scuză pentru violenţă, în timp ce absurditatea situaţiei preia controlul asupra a orice altceva.

Însă, privind din punctul de vedere al istoriei (despre care am citit puţin, la modul superficial, pentru a mă pregăti pentru acest text), Războiul Civil este cheia de citire a filmului (iată, încă un lungmetraj interesant pe subiectul ăsta, după minunatul El Laberinto del Fauno).

Clovnii, circul şi violenţa sunt o alegorie pentru nebunia războiului. Javier îi reprezintă pe republicani, Sergio pe fasciştii lui Franco, iar ei se ceartă pe Natalia, superficiala, masochista, nehotărâta Spanie, care, evident, suportă consecinţele discordiei lor. Din punctul ăsta de vedere, filmul e genial, iar absurditatea chiar are sens narativ – războiul e oricum absurd, violenţa fără sens, iar înrăutăţirea conflictului, fără motiv. Sunt sigură că existenţă multe referinţe mai clare, vizibile cu ochiul liber pentru cineva care cunoaşte mai bine istoria decât mine. I-am identificat şi pe unii circari, care încercau să-l ajute pe Javier, dar nu reuşeau. Acestea cred că sunt ţările străine implicate în conflictul armat, care n-au reuşit să facă mare brânză pentru Spania.

Eu pot să apreciez restul referinţelor, la Hitchcock, dar şi la King Kong (ultima bucată a filmului, punctul culminant, din aceeaşi vale a celor căzuţi), umorul negru, care m-a făcut să râd în hohote, chiar şi în momente foarte brutale. Printre acestea: o întâlnire savuroasă a lui Javier cu Franco. Una peste alta, înţeleg complet de ce Tarantino a fost îndrăgostit de Balada triste de trompeta şi l-a premiat anul trecut la Veneţia (ceva din el îmi aduce aminte de Inglourious Basterds). Şi adunând Balada cu celălalt film al lui de Iglesia, Crimen Ferpecto, care mi-a plăcut foarte mult, sunt cu ochii pe el!

7 COMENTARII

  1. pe mine categoric nu m-a fascinat, dar m-a amuzat. a fost foarte ok de urmărit, însă nu i-am putut accepta ”metafora”. nu mi s-a părut că a ținut. 😀

  2. CORECTATI, VA ROG!
    „La o primă vedere superficială,…”
    „… vede partea bună din Javier şi se apropie cu el.”
    „Sunt sigură că existenţă multe referiri mai clare, ”
    „…nehotărâta Spanie, care, evident, este cel mai afectată de conflict.”
    „care încercau să-l ajute pe Javier, dar nu reuşeau, care cred că sunt ţările străine implicate în conflictul armat, care n-au reuşit să facă mare brânză pentru Spania.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here