„Ai mers prea departe. Ai intrat în casă, ai dat la o parte copilul, ai sedus mama. Îţi confunzi dorinţele cu povestea pe care o scrii”, îi spune profesorul de limba franceză Germain (Fabrice Luchini) elevului său preferat, Claude – un puşti de 16 ani cu un talent scriitoricesc ieşit din comun, pe care şi-l foloseşte într-un mod bizar: pătrunde în viaţa unui coleg de clasă, Rapha (fiul), şi-l face prieten şi scrie despre experienţele pe care le trăieşte în casa acestuia.

Dans la maison/În casă, (deja) penultimul film al prolificului François Ozon (Les amants criminels, 8 Femmes, şi mai ales Swimming Pool) e, totodată, o comedie neagră şi un thriller septic despre obsesie, ficţiune şi efectul pe care îl are asupra realităţii. Material post-modern ofertant pentru oameni ca Stephen King şi autorul piesei de teatru adaptate de Ozon, Juan Mayorga, care pune o întrebare ubicuă în procesul de creaţie: „(de)scrii lucrul pe care îl vezi sau îl transformi?”

Germain şi soţia sa Jeanne, promotoare de artă contemporană îndoielnică (Kristin Scott Thomas) sunt fascinaţi de protagonistul Claude (Ernst Umhauer) şi de istorisirea sa episodică ce foloseşte cârlige de captare a atenţiei asemănătoare celor O mie şi una de nopţi (e şi comparat cu Seherezada la un moment dat). Germain se transformă încet-încet dintr-un soi de cititor-implicat, care intervine în scene şi oferă sugestii de corectură, într-un participant indignat de direcţia pe care o ia firul narativ care vrea să intervină.

„Personajele sunt ficţionale”: Rafa-tatăl, cu înţelepciunea lui sportivă, mama Esther (Emmanuelle Seigner, doamna Polanski) cu senzualitatea ei de clasă de mijloc, fiul cu motivaţiile căruia Claude „are o problemă”. Ceea ce vedem nu trece de voyeurism-ul de suprafaţă promis de premiză şi rămâne mai mult o joacă de-a manipularea, mai puţin subversivă ca Swimming Pool, dar îndeajuns de sofisticată încât să intrige.

Paradoxal, secvenţa cea mai artificială a filmului e cea în care Germain îi împrumută lui Claude Madame Bovary, probabil o recomandare la fel de redundantă ca cea făcută unui elev de gimnaziu să citească Moara cu noroc.

Dans la maison nu va schimba viaţa nimănui şi nici nu-i va da vreunui scriitor ideea următorului său roman, dar e mai mult decât rezonabil ca material de disecat. Pe alocuri, e şi foarte amuzant.

Filmul rulează în cinematografele din România din 3 mai, distribuit de Independenţa Film.