Trimis în căutarea unei noi gazde de renovarea satului de vacanță de la Sfântu Gheorghe, Anonimul 2014 și-a propus să mute țânțarul de Deltă în București, la Verde Stop. În mare parte, planul i-a ieșit, deși sigla Kaufland-ului se profilează în depărtare, și o porție de bruschete cu roșii și busuioc e 15 lei. Dar să nu ne plângem, că doar ne-am dus să vedem filme, iar selecția de anul acesta e cel puțin interesantă. Tonul l-a dat Le Meraviglie, filmul lui Alice Rohrwacher care a luat anul acesta Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Cannes.

Gelsomina (Maria Alexandra Lungu, prezentă la proiecție) trăiește împreună cu cele trei surori mai mici și părinții săi apicultori într-o zonă rurală a Italiei. La scăldat, fata dă peste un car de televiziune ce filmează promo-ul emisiunii „Țara Minunilor”, genul de reality-show după care italienii se dau în vânt (vezi si Reality al lui Matteo Garrone).

Moderatoarea emisiunii (Monica Bellucci, Malenă cu părul ca spuma mării) prezintă o competiție (dotată cu un premiu ce constă într-un sac de bani) între șapte familii locale de fermieri, care reprezintă cele mai de seamă valori etrusce, iar perioada de înscrieri e încă deschisă. Pe fundalul unei perioade în care metodele tradiționale sunt înlocuite cu pesticide moderne, iar familia nu produce mierea în cele mai bune condiții de igienă, Gelsomina completează formularul de participare.

În cele mai bune momente ale sale, în care pe ecran nu există niciun adult, filmul lui Rohrwacher mi-a amintit de La ciénaga și El espíritu de la colmena. Jocurile fetelor, care variază de la a dansa pe o piesă catchy a Ambrei Angiolini la a scoate albine din gură (extrem!) sunt tot atâtea momente candide în care camera de filmat se întâmplă să fie de față.

Lungu, aleasă din 2000 de fete venite la casting, e de o naturalețe neexersată, ieșită din comun, indiferent dacă interacționează cu un stup de albine sau cu actori profesioniști (Alba Rohrwacher, Sam Louwyck sau episodica Bellucci). Această forță pe care filmul o are atunci când nu e despre ceva anume se diluează când intră în prim-plan părinții, personaje nici pe departe la fel de interesante, care iau și niște decizii contraintuitive – dar care dau bine în cadru: vezi episodul cu cămila și decizia de a dormi pe o saltea, în aer liber, care ar fi mers ca unsă într-un film de Jarmusch.

Emisiunea în sine, ocazie cu care membrii fiecărei familii se costumează în haine de un kitsch grosier care se vor a fi „reprezentative”, Rohrwacher o filmează ca pe un circ absurd și colorat, în care penibilul suprem e atins doar de câștigător – un crescător de animale îmbrăcat în lup.