„Looper” – Greu de ucis 30.0

1
247

Autor: Florin Bică

Sci-fi-thriller şi action movie, Looper, noul film scris şi regizat de Ryan Johnson, se va înscrie cu siguranţă în lista celor mai bune filme din 2012, indiferent de box office.

Ce este un looper? Un asasin plătit care ucide oameni trimişi de Mafie din viitor, un viitor în care s-a descoperit călătoria în timp (deşi aceasta este interzisă, fiind folosită doar de mafioţi) şi în care se pare că nu este prea simplu să scapi de cadavrele nedorite. Aşa că Mafia îi trimite pe cei de pe lista sa neagră înapoi în timp, pentru a fi împuşcaţi şi topiţi. Pentru looper-i asasinatele sunt floare la ureche din moment ce victimele sunt trimise legate fedeleş, cu un sac îndesat pe cap şi incapabile să se apere.

Ce se întâmplă însă atunci când un looper se trezeşte că cel pe care trebuie să-l execute este chiar el în versiunea 30.0 (adică propria persoană, 30 de ani mai târziu)? În faţa acestei probleme se trezeşte looper-ul Joe (interpretat de Joseph Gordon-Levitt) care, în anul 2044, trebuie să-i facă felul propriului sine, adică lui Joe-mai-bătrân-cu-treij-de-ani (Bruce Willis), venit tocmai din anul 2074.

Problema este că Joe e destul de greu… de ucis. Joe-Willis revine în propriul trecut nu pentru a încasa în tăcere un glonţ, ci cu un plan precis, încercând să schimbe trecutul-viitorul. Se pare că în 2074, anul din care se întoarce el, un individ misterios, numit The Rainmaker, a instaurat o dictatură feroce şi a decis să extermine toţi looper-ii. Joe-Willis ştie însă cum ar putea să-l identifice pe The Rainmaker în trecut, pentru a scăpa de el. Problema este că trebuie să se confrunte cu propria versiune mai tânără, Joe-Levitt, decis să scape de sinele-bătrân pentru a se bucura în linişte de cei 30 de ani pe care îi mai are de trăit.

Sună complicat? De aceeaşi părere este şi Abe (Jeff Daniels) care zice la un moment dat: „Porcăria asta cu călătoritul în timp pur şi simplu îţi prăjeşte creierul ca pe-un ou …”

Greul filmului cade pe Gordon-Levitt, care nu trebuie să-l interpreteze doar pe looper-ul Joe, ci şi pe Bruce Willis. Cu un machiaj ce încearcă să-i apropie, ca înfăţişare, pe cei doi actori, Gordon-Levitt reuşeşte să surprindă destul de bine mimica şi expresivitatea lui Willis. Sesizabilă în special în prima parte a filmului, această intrare a lui Gordon-Levitt în pielea lui Willis dispare din mintea spectatorului pe măsură ce intriga filmului avansează într-un labirint care se întinde între trecut şi viitor. La rândul lui, Willis este convingător în rolul „moşului” care vrea să-şi salveze dragostea şi care face măcel când pune mâna pe armă, la fel ca-n vremurile bune (remember Nakatomi Tower?).

Cu un scenariu inteligent, provocator, cu un tandem Levitt-Willis de zile mari, cu o atmosferă meditativă care aminteşte de clasicul Blade Runner şi o coloană sonoră care se pliază perfect pe poveste, Looper e în topul filmelor care nu trebuie ratate.

Dacă în 2012 ai mers la cinema şi ai văzut o grămadă de filme care n-au meritat preţul biletului, am o veste proastă. Nu te poţi întoarce în timp ca să-ţi recuperezi banii. Vestea bună e că poţi merge să vezi Looper, care face toţi banii.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here