Relația Hollywoodului cu unul dintre cei mai mari doi scriitori contemporani de crime fiction americani, Elmore Leonard, nu a fost niciodată simplu de administrat. Proza acestuia, bogată în personaje-arhetip colorate, dialoguri spumoase și răsturnări de situație, scrisă într-un limbaj gata croit pe cel filmic, a dat de furcă multora.
Dacă dăm la o parte niște westernuri făcute în anii ’60 (Hombre, 3:10 To Yuma), bazate pe proză scrisă în prima sa perioadă de creație, a fost nevoie să treacă 30 de ani înainte ca cineva să găsească rețeta potrivită pentru o ecranizare după Leonard. În 1995, scenaristul Scott Frank și Barry Levinson îl prindeau pe John Travolta pe val și se țineau aproape de litera cărții Get Shorty, cu succes atât la box office cât și la critică.
Până la finalul anilor ’90 aveau să apară alte două filme care să-i facă dreptate lui Leonard, ambele fuzionând reușit proza ascuțită a sursei cu stilul realizatorilor lor – Jackie Brown (până azi, singura adaptare cinematografică, după romanul Rum Punch, a lui Quentin Tarantino) și favoritul personal, Out of Sight (scris tot de Frank, regizat de Steven Soderbergh, până azi singura dovadă că Jennifer Lopez poate să joace). De-aici încolo, romanele lui Leonard au stat bine exclusiv pe rafturi – dacă socotim serialul Justified ca fiind, mai degrabă, o adaptare în spirit și premiză.
Așa se face că Life of Crime/Schimb de dame, scris și regizat de cvasi-necunoscutul Daniel Schechter și lansat aproape de momentul morții lui Leonard din vara anului trecut, apare în 2014 ca o mică și plăcută curiozitate. Având la bază The Switch, un roman din 1978 ai cărui protagoniști – Ordell și Louis – aveau să apară și în Rum Punch și să fie jucați în Jackie Brown de Samuel L. Jackson, respectiv Robert De Niro, Life of Crime funcționează ca un omagiu în cheie minoră a unui gen de filme care nu se mai fac în zilele noastre – cele în care bandiții fură nevasta bogătașului cu amantă tânără și apoi cer recompensă.
Asta se vede în partiturile insolite ale lui John Hawkes și Mos Def, care îi interpretează pe De Niro și pe Jackson și abia apoi își joacă rolurile, în plăcerea regăsită de Tim Robbins și Jennifer Aniston în materialul pulp din care sunt făcute personajele lor și în felul în care Schechter se joacă cu încadraturile și split-screen-urile șaptezeciste, făcând cu ochiul și cu câte o replică plantată să-ți amintească de filiera pe care vine filmul său („You wanna fuck?”).
Totalul e mai reușit decât suma părților, care nu se îmbină de fiecare dată bine – Schechter e novice în construcția momentelor de tensiune, iar montajul nu e tocmai inspirat – vezi momentul în care Mickey (Aniston) e înghesuită de unul dintre răpitori. Are în schimb intuiția bună să lase dialogul lui Leonard să sară de pe pagină, neobturat de pretenția unor resurse stilistice pe care știe că nu le are. În lipsa inspirației unui regizor ca Soderbergh, Schechter pune materialul la înaintare.
Spectatorii vor observa că titlul românesc dă în vileag poanta finală (ca și numele cărții-sursă, de altfel) dar călătoria până acolo merită parcursă, dacă nu vă așteptați la ceva memorabil. Cel puțin în spațiu rarefiat al adaptărilor pertinente după Elmore Leonard, e o pasăre rară.
***
Filmul rulează din 19 septembrie în cinematografele din România.
