Autor: Florin Bică
Neînfricata Merida (voce: Kelly Macdonald) din ultima animaţie Disney/Pixar este o prinţesă scoţiană căreia i-a sosit ceasul … măritişului. Trei odrase cu sânge nobiliar, mai exact bravii fii ai lorzilor Dingwall, MacGuffin şi Macintosh, se înfăţişează dimpreună la castel s-o peţească pe frumoasa Merida. Pasămite, măritişul prinţesei are şi miză politică, vizând menţinerea unităţii clanurilor. Din păcate, Merida nu vrea să se mărite, ci să se bucure de viaţă, de trasul cu arcul, de plimbările prin pădure, de căţăratul pe stânci abrupte, într-un cuvânt, de libertate.
Cea care se aşază inflexibil în calea fericirii fetei este nimeni alta decât mama ei, regina Elinor (voce: Emma Thompson). Nu, nu este vorba despre mama vitregă, aşa cum ne obişnuisem din alte producţii Disney. Este chiar mama Meridei, o regină severă care plănuieşte perfecţionarea până la sublimitate a fiicei sale, având permanent la îndemână o listă care începe cu „O prinţesă nu …” face aia sau ailaltă. Inevitabilul conflict mamă-fiică o împinge pe inocenta Merida în pragul disperării şi în casa unei vrăjitoare care îi întinde o mână de ajutor, respectiv o poţiune magică al cărei rezultat va fi altul decât cel scontat de prinţesă. Și de-acolo, belelele …
Filmului îi lipseşte personajul masculin, fie el prinţ, cavaler sau aventurier pur sânge. Dacă în Tangled (O poveste încâlcită, 2010), îl aveam pe simpaticul Flynn Rider, de data aceasta n-avem decât trei peţitori neîndemnatici care rămân cu buza umflată, adică „nemăritaţi”. Şi fiindcă tot a venit vorba despre Tangled, ar merita spus că filmul din 2010 (tot cu o eroină în rolul principal) rămâne nedepăşit de Brave la capitolul „Umor”. Calul Meridei, Angus, nu are nici măcar jumătate din personalitatea („canină”) a lui Maximus (sunt sigur că vi-l amintiţi), calul cu profil de Sherlock Holmes din Tangled.
Nici personajele negative nu sunt prea convingătoare. Pentru o vreme, cea care joacă rolul negativ este regina Elinor, dar, ca orice mamă bună, ne-vitregă, chiar şi atunci când greşeşte, o face din dragoste pentru fiica ei. În ce-l priveşte pe teribilul urs Mor’du, alias un prinţ lacom, rob al unei vrăji similare cu aceea căreia îi cade pradă regina, se poate spune că are doar câteva apariţii episodice (înfricoșătoare, într-adevăr, dar nu suficiente pentru a-l înscrie în galeria răilor animați). Nu este un negativ în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum era de pildă leul trădător Scar (din The Lion King, 1994) sau marele vizir Jafar (din Alladin, 1992). E doar un monstru puternic, lipsit de machiavelismul răilor de altădată.
Rămâne neclar cărui public se adresează filmul. Pentru publicul adult povestea din Brave e prea subţire, lipsită de replici cu adevărat amuzante, de sclipiri care să înduioșeze sau să pună pe gânduri, în vreme ce, pentru publicul minor, filmul conţine o serie de secvenţe care ar putea să bage spaima în oase. Deci, nerecomandabile până la o vârstă, încolo.
Din păcate, realizatorii au alunecat şi de această dată (parcă se întâmplă tot mai des în ultimii ani, şi nu doar la Pixar) pe panta lină a unei filosofii oriental-plictisitoare de genul „Fate be changed, look inside” şi spre elemente mistico-magice destul de sumbre. Luminiţile enigmatice care apar când şi când, pentru a o conduce pe Merida spre destinul ei (ca s-o cităm pe regina Elinor), rămân neexplicate (cel puţin în mintea celor mici). De ce o conduc pe prinţesă ba în ghearele ursului Mor’du, ba în centrul unui aşezământ de tip Stonehenge în care bietul Angus nici măcar nu are curaj să intre?
Ca plus al filmului regizat de Brenda Chapman şi Mark Andrews ar putea fi amintit aerul foarte scottish, cu peisaje verzi, kilt-uri şi fundal muzical tradiţional scoţian. Tot la categoria „aspecte pozitive” merită incluse şi câteva secvenţe inedite. Ca exemplu: bravii scoţieni care evadează din turn cu ajutorul unei frânghii încropite din propriii nădragi, defilând apoi cu … popourile goale. Neînfricata/Brave este, neîndoios, un film de animaţie bine realizat tehnic, cu personaje pitoreşti (ca aspect), cu peisaje aproape realiste (realizate de Steve Pilcher), dar care suferă la capitolul scenariu. Asta e. N-are scânteia!
***
Brave rulează în cinematografele din România din 17 august.
