„Neighbors” – Clișee de coșmar

0
295

Film-Neighbors-2014

Spring Breakers după rețetă Judd Apatow, cu Dave Franco în loc de James Franco, Neighbors/Vecini de coșmar e (încă) o scuză pentru bărbatul-copil prin excelență Seth Rogen (aici în contrapunct cu eternul copil-bărbat în devenire Zac Efron) să aibă ocazia să fumeze iarbă și să folosească vibratoare pe post de arme albe.

Povestea-i veche de când lumea – cuplu tânăr (Rogen și o Rose Byrne pe felie), cu bebeluș de alăptat, se mută în suburbia unui oraș de provincie, într-o casă care le-a înghițit toată agoniseala. La scurt timp după instalare, o frăție cu litere grecești în denumire și cu Efron pe post de președinte ocupă casa de alături, pusă pe fapte mari – să intre în istorie cu o ultimă petrecere de pomină înainte de absolvirea colegiului. Deoarece copilul lor trebuie să doarmă, părinții trebuie să ia atitudine și să își alunge vecinii prin orice metode.

Pe acest schelet narativ (e)rodat, scenariștii Andrew J. Cohen și Brendan O’Brien și regizorul Nicholas Stoller (Forgetting Sarah Marshall, Get Him to the Greek) aplică stilul improvizațional și ireverențios care a dominat în ultimii 10 ani comedia mainstream americană. Permutări și recombinări ale acelorași actori (frat-packers, cum au fost numiți) le asigură acestor filme o unitate stilistică ce le face ușor de recunoscut,  dar asta nu face din ele o rețetă sigură pentru succes; la fiecare clasic modern (Superbad, Pineapple Express, The 40-Year-Old Virgin) se lansează alte trei aterizate direct la raftul de reduceri (Observe and Report, Your Highness).

Poate și pentru că am ajuns la un nivel ridicat de saturație în ceea ce îl privește pe Rogen, un tip simpatic dar supraexpus în zona sa de confort de adult căruia îi e frică să se maturizeze-, Neighbors m-a obosit și nu m-a amuzat prea tare. Pe de o parte, mi s-a luat de petreceri dezlănțuite cu beer pong și culori electrice, nelipsitul homoerotism „I-love-you-man” de factură „bros before hoes”, lipsa de formă și de povești rupte în bucăți de episoade de improvizație pe care editorii nu știu cum și dacă să le taie la montaj și unde să le plaseze între ce e în scenariu.

Pe de altă parte, sunt lucruri care, fără îndoială, funcționează – chiar dacă nici ea (ca toate celelalte partenere ale sale anterioare) nu are ce căuta lângă Rogen, lui Rose Byrne i se dă în sfârșit șansa să se dezlănțuie, după roluri secundare relativ straight în comedii OK (Bridesmaids); Efron (în plină cursă de reinventare) și Rogen au chimie și timing bun; Dave Franco îl imită acceptabil pe De Niro; într-un rol episodic, Craig Roberts rostește o replică la care am râs: „I wasn’t sleeping”.

În ciuda reputației deja câștigate – cronici excelente, succes de box-office consistent – Neighbors nu e comedia anului (The Lego Movie n-are rival, deocamdată), ci doar una care se întâmplă să fie lansată în 2014. Așteptăm 22 Jump Street.

Filmul rulează în cinematografe din 16 mai.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here