„Facem tot ce putem”, le spune CEO-ul unei companii navale familiilor echipajului sechestrat de o bandă de piraţi somalezi. Cu toate acestea, după două luni de negocieri aprinse, neputinţa i se citeşte pe chip.
Kapringen/Deturnarea, cel de-al doilea film al regizorului danez Tobias Lindholm, co-scenarist, alături de Thomas Vinterberg, la Vânătoarea şi Submarino, are un subiect foarte actual (care va fi abordat şi de Paul Greengrass în Captain Phillips): în Oceanul Indian, rutele comerciale sunt adesea atacate de piraţi care cer răscumpărări consistente pentru a da drumul echipajelor răpite; companiile aleg de multe ori să negocieze singure înapoierea bunurilor şi a oamenilor lor.
Lindholm îşi construieşte scenariul pe doi piloni – singurele personaje mai bine conturate, care beneficiază şi de un minim de context cu miros de clişeu: Mikkel, bucătarul vasului (Pilou Asbæk), mai are câteva zile până să se întoarcă la soţie şi copil; Peter (Søren Malling din The Killing), negociatorul/CEO-ul pragmatic, e în stare să obţină un preţ bun în faţa unui client asiatic.
Ceea ce începe ca o târguială legată de preţul recompensei se transformă într-un joc al nervilor care frustrează ambele tabere. Prizonierii sunt din ce în ce mai murdari şi subnutriţi, somalezii înarmaţi cu AK-47 îşi pierd răbdarea, iar conducerea firmei daneze se întreabă cât mai poate aloca resurse pentru a rezolva criza.
Conflictul e orchestrat pertinent de Lindholm, în stil documentaristic, cu interpretări naturale (Asbæk şi Malling lucrează regulat împreună la serialul Borgen), filmări din mână şi fără muzică extradiegetică (până spre final), care îi dau peliculei imediateţe şi autenticitate. Tonul grav se întrerupe cu scurte momente de neobişnuită camaraderie între cele două tabere de pe navă (sindromul Copenhaga?) care insuflă puţină viaţă.
Toate acestea fac din Deturnarea un film convingător la nivel de execuţie, dar care nu atinge atât cât ar trebui la nivel emoţional – funcţionează mai aproape de una dintre acele docu-drame pe care le vezi la televizor pe National Geographic. Interesant şi informativ, deschizător de ochi în momentele bune, dar neimplicant.
Filmul intră în cinematografele din România din 26 iulie, distribuit de Independenţa Film.
