Goana după dragoste – „Le gamin au vélo”, de Jean-Pierre & Luc Dardenne

În 2005, Luc Dardenne îşi publica jurnalul alături de trei scenarii (Rosetta, Le Fils şi L’Enfant) sub titlul Au dos de nos images, un mic plonjon captivant în mintea acelei „o singură fiinţă cu două perechi de ochi” din spatele filmelor sale şi ale fratelui. Printre altele, o idee scurtă explica multe despre stilul lor de cinema sau, mergând mai departe, chiar despre Dogma ’95 şi aşa-numitul nou realism românesc: L’esthétisation de la réalité exige la dés-esthétisation de l’art.

Aşadar, pentru fiecare mic plus de sofisticare a lumii contemporane E NECESAR să existe pe ecran câte o Rosetta, un Francis, un Bruno şi o Sonia, o Lorna sau, mai nou, un Cyril care se zbat într-o mocirlă morală (anticalofilă, se-nţelege) căutând ceva speranţă, iubire sau o viaţă mai bună. DAR oricine poate să emoţioneze ieftin mergând pe teme sociale, însă numai blândeţea, inteligenţa şi modestia stilistică de care fraţii Dardenne dau dovadă încă o dată cu Le gamin au vélo/Băiatul cu bicicleta pot să facă artă din poveştile acestor oameni.

În L’Enfant, una din micile bijuterii era confuzia din titlu, nefiind clar dacă se referă la tatăl de 20 de ani sau la copilul abia născut. Şase ani mai târziu, noul film al fraţilor e un fel de sequel simbolic: ce se întâmplă cu copilul după ce tatăl incapabil să se ocupe de el „o ia de la început” şi îl lasă în voia sorţii?

Cyril (Thomas Doret) e un băiat de 11 ani abandonat de tată la orfelinat, obsedat să îl găsească şi să îşi recupereze bicicleta. Samantha (Cécile de France) e o coafeză care îi oferă un fel de surogat de dragoste părintească. Cei doi regizori ajung din nou la tema modelului patern, aducând în calea lui Cyril tentaţia delincvenţei, printr-un traficant de droguri care vrea să îi fie „prieten”. Filmul mizează pe intensitate actoricească, iar camera insistă adesea pe un pat în care Cyril se zbate înfăşurat în pătură, pe îmbrăţişări chinuite, alergări, lovituri, căţărări, totul pentru prospeţimea violentă a poveştii unui „bulgăre de nervi” salvat prin afecţiune de la un destin de delincvenţă.

Il faut méfier les -ismes, et surtout le Dardennisme! La conferinţa de presă de la Bucureşti, fraţii au arătat că sunt mai presus de „mărunţismele” aduse în discuţie, reuşind să spună lucruri interesante în ciuda întrebărilor-discurs ale celor care cer microfonul doar ca să se audă vorbind (că doar unul a studiat arta dramatică, iar celălalt filosofia!).

Le gamin au vélo e un basm contemporan cu o zână bună, un căpcăun din pădurea întunecată şi o bicicletă-simbol; în condiţiile în care structura ultra-uzată de scenariu hollywoodian de entertainment e preluată tot din basm, e cu atât mai remarcabil că lupta dintre bine şi rău e mascată în forţa actorilor, în simplitatea imaginii, în căldura şi speranţa care îşi fac loc atât de natural spre final. Pe scurt, în viaţă, mulându-se perfect pe un citat pe care l-au amintit: Si tu cherches le style, tu trouves la mort. Si tu cherches la vie, tu trouves le style.

Interviu cu fraţii Dardenne: „Autorii de film sunt recidivişti”

***

Filmul rulează în cinematografele din România din 9 martie, distribuit de Independenţa Film.

Vezi aici programul cinematografelor.