Filmul lui Lucian Georgescu avea, în stadiul de proiect, toate premisele unui debut solid. Marele atuu era, în primul rând, semnătura lui Barry Gifford (a scris Wild at Heart, Lost Highway şi Hotel Room, împreună cu David Lynch) pe un scenariu inspirat din nuvela sa autobiografică „Almost Oriental”. Scriitorul american a descoperit la un moment dat că tatăl său, un mafiot care a lucrat pentru Bugsy Siegel şi Meyer Lansky şi despre care nimeni nu i-a vorbit deschis niciodată (a murit când el avea 12 ani), avea origini bucovinene. Au urmat o călătorie în Bucovina, împreună cu regizorul Lucian Georgescu, apoi o povestire şi un scenariu de film.
Marcel Iureş, cu o engleză suficient de bună (dar în nici un caz americană), a preluat rolul lui Robert Traum, un profesor la Stanford care îşi ia un an sabatic pentru a-şi explora rădăcinile. Însă călătoria lui în România e deviată de la drumul ei firesc de întortocheli balcanice clişeistice (cam cum văd americanii o ţară est-europeană – cu primari mafioţi care dau ordine râzând lugubru unor rackeţi ucraineni ori îndrăgostiţi care călătoresc cu gâsca în braţe pe o motocicletă cu ataş) şi viziuni fantastic-naive (un proiecţionist care traversează Bucovina în rulota lui, alungat de un sistem care vrea un mall pe locul vechiului cinema) care nu se lipesc neam şi sfârşesc într-o scenă de un ridicol greu de egalat.
Singura secvenţă curat Barry Gifford – una cu femei grase şi lascive într-o piscină orientală – îşi găseşte cu greu locul într-un scenariu care nu are nici cea mai vagă idee unde vrea să ajungă.
Probabil e şi unul dintre motivele pentru care premiera a venit la doi ani după realizarea filmului. „Inspirat de istoria familiei lui Barry Gifford (care co-semnează scenariul şi are o apariţie episodică), filmul e tras înapoi de un scenariu slab care cade mult prea des în stereotipii fără să ofere ceva în schimb. Prestaţia excelentă a Mihaelei Sîrbu (în rolul arhivistei care îl ajută pe profesorul american, n.n) face călătoria demnă de urmărit, cu toate astea, în afara unor modeste festivaluri evreieşti, e puţin probabil ca această Fantomă să bântuie prea multe ecrane din afara ţării”, scrie „Variety”, bifând imaginea ca unul dintre puţinele puncte forte.
„Prima jumătate de oră din filmul de debut al lui Lucian Georgescu pare să se aşeze pe confortabila – deşi nu foarte originala – veche formulă a unui om care traversează jumătate de glob ca să-şi găsească rădăcinile. Dar o dată trecută graniţa, Tatăl-Fantomă începe să deraieze periculos şi să-şi piardă controlul trecând în zona fantasticului cu un happy end pe care şi cel mai romantic dintre noi îl va găsi greu de digerat”, remarcă şi Dan Făinaru în „Screen Daily”.
„Dacă asta a fost cu adevărat intenţia, ca filmul să fie un fantasy, atunci nici regia, nici jocul exagerat al întregii distribuţii nu o materializează. Chiar şi cei doi protagonişti, Iureş şi Sîrbu, par nesiguri pe rolurile lor, încurcaţi de un scenariu care rătăceşte de colo până colo fără ţintă”, adaugă criticul de film, nemulţumit şi de faptul că peisajele superbe din Nordul Moldovei nu au fost suficient exploatate.
În distribuţie mai figurează şi Valer Dellakeza, Mihai Constantin, Mimi Brănescu, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Nicodim Ungureanu, Vitalie Bantas, Marcello Cobzariu şi Mirela Oprişor. Lucian Georgescu este scenarist, producător, critic de film (membru FIPRESCI) şi conferenţiar la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.
Barry Gifford despre tatăl său, la vizita în România, în 2009:
„Tatăl meu a murit când eu aveam 12 ani, în 1958. El avea 48 şi era cu 20 de ani mai în vârstă decât mama, care m-a crescut. Deci tot ce am aflat despre familia tatălui meu a fost prin ea. Bunicul meu, în schimb, a murit la 90 de ani, dar n-a vorbit niciodată despre vechea sa ţară. Nu e deloc curios. Ei ajuns în State în 1918, în timp ce în Europa evreii începeau să fie izgoniţi. Probabil nu voiau să-şi amintească de trecut”
„Tata a lucrat pentru Bugsy Siegel şi Meyer Lansky. Nu era unul dintre peştii mari, nu cred. Însă făcea parte din mafie. I-am cercetat dosarul la FBI şi la poliţie, pentru că voiam să aflu câte ceva. L-am numit „tatăl-fantomă” pentru că nimeni nu voia cu adevărat să vorbească despre el. Nu aflam decât un pic de aici, un pic de acolo, nimic substanţial. Nu că le-ar fi fost ruşine oamenilor să-mi povestească, ci pentru că exista această regulă tacită „Despre asta nu se vorbeşte”. Când eram mic, îmi amintesc că tatăl meu se întâlnea cu mafioţi faimoşi şi părinţii mei călătoreau des din Chicago în Las Vegas, Miami şi New York. Am crescut în Florida şi Havana, Cuba”
Tatăl-Fantomă intră de astăzi, 2 martie, în cinematografele din România, distribuit de Transilvania Film.
