UPDATE: Unul dintre cele mai dragi concursuri nouă, cu cele mai interesante răspunsuri, şi-a ales cei trei câştigători. Comentariile pe care le-am premia sunt mult mai multe decât volumele pe care le avem la dispoziţie, de aceea le mulţumim din suflet tuturor celor care ne-au scris!
Vor primi cartea lui Alex. Leo Şerban, De ce vedem filme, Cristina Teslic, Carmen Arsene şi Roxana (evergreen). Vă vom contacta pentru datele complete necesare expedierii premiului.
Volumul poate fi găsit în librării, într-o nouă ediţie scoasă de Polirom.Alfred Hitchcock, Ingmar Bergman, Jean-Luc Godard, Pier Paolo Pasolini, Sergei Paradjanov, Peter Greenaway, Michael Haneke, Quentin Tarantino, Wong Kar Wai, Alain Resnais, Federico Fellini, Woody Allen, Alexander Payne, Fernando Meirelles sunt câteva dintre numele care se regăsesc în volumul De ce vedem filme, semnat de regretatul critic de film Alex. Leo Şerban.
Volumul apare în colecţia „Eseuri&Confesiuni”, prima ediţie fiind publicată tot la editura Polirom, în anul 2006 (colecţia „Ego. Publicistică”).
Şi totuşi, de ce vedem filme? Un răspuns imediat ar fi: pentru că nu mai avem timp să citim şi pentru că n-am devenit încă atît de decadenţi încît să fi pierdut gustul naraţiunilor exemplare. Ne uităm la filme pentru a uita că realitatea nu e un film. Iar atunci cînd ni se pare că este, o supradoză de filme stă adesea la originea acestei constatări. La limită, se poate spune că a vedea filme este o slăbiciune – ca orice ficţiune compensatoare.
Vezi un film tocmai pentru că nu vezi, în viaţa ta, racorduri, montaje sau cadraje posibile. Viaţa este, de cele mai multe ori, un blur; filmul este un şarf. Desigur, aceste melancolice constatări se pot face abia după ce vei fi văzut un film – măcar unul! E nevoie să te fi deprins, oricît de rudimentar, cu ceea ce este un film – să-l „recunoşti”: nu e nici literatură, nici pictură, nici muzică, ci toate la un loc. Sau, mai bine zis, este ceea ce nu pot face literatura, pictura sau muzica decît la un loc – iar acel „loc” este filmul… (Alex . Leo Şerban)
Din cuprins: Cine-a pus sexul în film • O afacere: paranoia • Un eseu hollywoodian – Alien vs Predator • Gangsterii-şi fac cruce cu arma – Cidade de Deus • Între Bvlgari şi Bergman – Minority Report • Bill, a doua oară şi ultima – Kill Bill 2 • Filmul care nu l-a dat jos pe Bush – Fahrenheit 9/11 • Mel de Paşte – Patimile lui Hristos • Video, ergo sum.
Imi amintesc de filmul le ballon rouge din 1956, al regizorului Albert Lamorisse. Prima data l-am vazut pe televizorul alb negru si mi-a ramas ultimul cadru, cu baietelul care zbura. Si stiu ca am visat multe nopti la rand, multe baloane gri care ma ridica-n aer. Apoi, cativa ani mai tarziu, l-am revazut color si a fost spectaculos. Am suferit enorm, alaturi de personaj si am trait intens prietenia sa cu balonul rosu. Stiu ca visam cu ochii deschisi cum o sa vina multe baloane spre mine si cum o sa zbor deasupra lumii. Ani mai tarziu mi-am amintit de filmul asta si dupa 20 de ani a ramas filmul care ma emotioneaza, inca.
Primul film care m-a determinat sa merg de atunci la toate festivalurile de film, de lung si scurt metraj, din Bucuresti este Dogville…..m-au impresionat jocul actoricesc al lui Nicole Kidman, pe care nu am recunoscut-o,ideea de teatru in film al lui Lars si subiectul filmului…mi s-a parut genial filmul atunci si acum de asemenea….
Primul film pe care imi amintesc sa-l fi vazut, pe cand inca nu iesisem din etapa cartoon network, a fost When Harry Met Sally. Curios sau nu, singura scena pe care mi-o amintesc e cea cu ei doi stand la masa intr-un bar de zi tipic americanesc si Meg Ryan mimeaza un orgasm ca sa ii demonstreze lui Billy Cristal ca daca gagica miauna in timp ce ei si-o trag nu e neaparat pe bune. Atat. Nu stiu daca am inteles atunci prea clar la ce se refera, cred ca scena mi s-a intiparit in memoria de lunga durata si deductiile le-am facut mai tarziu :))
Primul film vazut si de care imi reamintesc cu placere este ladri di bicicleti vazut la video cu ceva ani in urma la un unchi de-al meu in Timisoara. Jocul actoricesc, cadrele genial create precum si ceva din atmosfera acelor timpuri care ii punea pe oameni la grea incercare mi-au ramas intiparite in minte pana in zilele noastre. Imi pare rau ca nu mi-am mai facut timp sa il vad de atunci, mi se pare ca a mai fost difuzat la Cinemateca insa nu am fost pe faza.
De ce vedem filme? Din nevoia de a fi altcineva. Sau de a empatiza cu personajul.
Vad filme pentru ca vreau alta realtate in propria mea realitate, dupa o zi de munca.
Primul film pe care l-am vazut vreodata probabil a fost Veronica, si desigur mi-a placut pentru faptul ca era de fapt o poveste, care ma lasa sa visez de cate ori imi doream eu. Cred ca si acum stiu cantecele… 🙂
Daca memoria nu imi da rateuri, primul film pe care imi amintesc sa il fi vazut – cand aveam vreo 8-9 ani – este „Scurta intalnire” cu Trevor Howard si Celia Johnson, un film romantic alb-negru absolut tulburator si emotionant. O pelicula clasica si fara clisee prozaice. O scena care mi-a ramas in minte este disperarea Laurei Jesson in tren in sirul de cadre grotesti ale vecinei sale de compartiment. Sunt pline de romantism pana la lacrimi intalnirile celor doua personaje in micuta cafenea. M-a marcat foarte mult si expresivitatea tulburatoare a celor doua personaje. Dupa mai bine de 20 de ani, am revazut filmul cu aceeasi placere. „Scurta intalnire” este una dintre peliculele clasice care m-au facut sa devin dependent de „drogul” filmelor bune
Primul film vazut de mine era unul cu Chaplin, „Goana dupa aur „la cinematograful Bucegi, undeva in zona Domenii…demult. Eram foarte mica, si priveam fascinata cum Chaplin isi manca tacticos o gheta…Bunica ma dusese la film.
gheata, am vrut sa scriu…
Buna! Primul film pe l-am vazut se cheama Papusa si am ramas in memorie cu imaginea papusii si cu rasul hidos al ei, cu ochii mari ai papusii atunci cand iti aparea deodata in fata. A fost tare palpitant filmul ca vreo doua seri la rand numai papusa aia am vazut-o in somn.
CONCURS: câştigă cartea lui Alex. Leo Şerban, „De ce vedem filme” http://t.co/FjIoEfi6
Cred ca a fost Pistruiatul. Am si acum in minte imaginea pustiului pe care nu de mult l-am vazut intr-o emisiune, barbat in toata firea.
Foarte interesanta provocare! Cred ca mi-ar fi imposibil sa reperez prima expunere la magia miscarii cinematorafice, dar cautand in memorie, imi vin in minte filmele rusesti pe care parintii mei le vizionau si cand era o scena de iubire, respectiv sarut (pe atunci tabu!), tata ne invita frumos sa ne punem mainile la ochi (nu ca as fi inchis cu adevarat ochii, pentru ca prin „gaura cheie” a palmelor mele puteam vedea scena siropoasa). Cred ca a fost „Gara pentru doi”, Regia Eldar Ryazanov, 1983.
Primul film si care ma marcat in totalitate este acela facut la plamani acum o saptamana.prima data lam vazut la bec si am ramas foarte socat,as putea spune ca a fost un film horror.
Secvenţe din filmele lui Charlie Chaplin. Mesajul pe care l-am înţeles de la acea vârstă fragedă şi pe care, mai târziu, l-am şi conştientizat, e simplu: cea mai la îndemână fericire pe care o poţi oferi altora, dar mai ales ţie însuţi, este să întâmpini mereu viaţa cu un zâmbet şi fără o prea mare seriozitate îmbufnată. Chaplin zâmbeşte în toate filmele lui chiar şi atunci când plânge, iar lucrul acesta încă se transmite prin filmele sale. Zâmbetul ştrengar, copilăresc ori amar al vagabondului spune lumii o poveste esenţială despre viaţă, jucându-se pe micul ecran.
Primul film care imi amintesc sa-mi fi lasat o impresie puternica a fost Locuri in inima.Era primul film la care am mers cu familia la cinema si acum,de fiecare data cand revad acest film ma vad in sala uimita de forta unei tornade, de felul in care un orb se ghideaza si chiar de faptul ca personajul de culoare e negru chiar si pe spate 🙂 .E un film cu Sally Field,John Malcovich si Danny Glover.
Imi amintesc de serialul Dallas. Mi-au ramas in minte chipurile actorilor si caracterele personajelor principale.
Primul film vazut a fost „Liceenii”,mi-a placut foarte mult si m-am indragostit pe loc de Banica Jr.
Cred ca e posibil sa nu fi fost primul film, insa m-a marcat foarte tare, destul cat sa le uit pe celelalte… Era „Expresul Groazei” , nu mai tin minte in ce an l-am vazut, posibil ca daca l-as revedea mi s-ar parea o prostie..desi, era bine facut. Insa m-a impresionat enorm, mai ales prin ochi de copil vazandu-l. Bine, suspansul si agitatia dintr-un tren de lux in miscare, interactiunile personajelor, frica lor, acestea au construit filmul acesta. Iar in mintea mea, alb-negrul televizorului Sirius l-au hiperbolizat.
primul film pe care mi-l amintesc a fost un serial si se numea Sclava Izaura, sau ceva de genul.
Dallas – imi amintesc cum vedeam diferenta intre stilul de viata american si cel romanesc
„Norii negrii” – un film polonez, daca bine retin, care m-a marcat in copilarie. Decorurile, vestimentatia personajelor, intrigile pe care le intelegeam altfel la acea varsta, m-au determinat sa stau sa il urmaresc pana la capat si sa imi marcheze oarecum viziunea despre lume si difenetele dintre oameni si societate.
Primul film de care imi amintesc a fost „In arsita noptii”, in anii ’80, vazut la cinema. Imi amintesc cat de maret era Sidney Poitier pe ecran. Tot la cinema am vazut „Totul despre Eva” – un alt film bun. In timp, povestile mai uitam povestile, dar nu uitam privirea eroilor de pe ecran (cred eu).
Sincer, nu ştiu ce prim film am văzut…îmi amintesc însă, şi acum, ca-n vis, frânturi din filme; cele mai multe alb-negru, văzute la un televizor cu tub catodic, mai tot timpul stricat. Veşnic cârpit cu liţă de un expert electronist cunoscut de ai mei sau reglat de tata cu o palmă peste carcasa din conglomerat lemnos. Frânturi din filme western la care stăteam cu inima cât un purice şi palmele transpirate, aşteptând deznodământul, imagini în mişcare din filmele cu Zorro, frumosul hispanofon viteaz şi veşnic îndrăgostit de zeiţa cu ochii negri, filme frumoase şi triste cu Sophia Loren, angelică în dantelele sale negre, glasul mamei care-mi citea subtitrările, capul întors de la scenele „fierbinţi”, palmele mele umezite de emoţie, lacrimile-mi pe obraji, când intram în pielea personajelor. Şi, da, filmul de care-mi amintesc cel mai bine: „La răscruce de vânturi”, văzut într-un revelion, la naşii mei, în timpul căruia am plâns neîncetat, deşi nu ştiam să citesc o boabă. Şi parcă a fost cel mai frumos revelion…învăluit în mister, suav, în alb şi negru. Clasic…După care am aprins artificii de mână şi-am râs, am mâncat prăjituri şi-am adormit visând la diafana tânără, cu mâinile ei reci, Catherine.
Cred că primul film pe care l-am văzut a fost „Titanic”, la televizor, pe la vreo 10 ani, iar primul film văzut la cinema a fost „Povestea unui cavaler” cu Heath Ledger!
Primul film care mi-a ramas in memorie (cu siguranta nu e primul vazut…) a fost Arizona Dream al lui Kusturica. Eram inca la varsta la care visele luau cu usurinta locul realitatii (mai iau si acum, dar starea nu mai vine asa de natural :). Mi s-au lipit de retina: imaginea lui Johnny Depp si Faye zburand cu masinaria zburatoare, pestele zburator si eschimosii prietenosi. M-am imprietenit pe loc cu Bregovic si iggy (si acum mi se pare obsendanta „in the death car”:). Mi-au fost dragi comentariile naive si senine ale lui Axel despre pesti (Axel privitorul de pesti:), vise si dragoste…
Filmul pe care il consider „primul” in cronologia vietii mele este filmul Satra. Este printre primele si in ceea ce priveste impactul emotional si afectiv. Datorita acestui film am inteles, pentru prima data, ce forta are dragostea si cat de multa nevoie are sufletul meu de libertate.
Cred ca primul film al copilariei mele a fost ecranizarea dupa povestirea „Dumbrava minunata”. Inocenta varstei amplificata de fabulosul acestui film imi trezeste si acum niste trairi de nedescris…
Primul meu film pe care pot sa il rememorez a fost Infernul din zgarie nori. Un film care la vremea aceea avea o distributie importanta si efecte speciale mai rasarite care ma faceau sa tremur pentru soarta protagonistilor. In film jucau Steve McQueen, Paul Newman si s-au castigat 3 premii Oscar, din care unul pentru montaj si unul pentru imagine. Cel mai bun film al anului avea sa se doveasca, insa, Nasul 2, care a primit 5 oscaruri, intre care cel pentru regie si cel mai bun film.
Uf,mi-e greu sa-mi aduc aminte.Dar nu stiu de ce am impresia ca a fost Kate si Leopold.Probabil ca am vazut si alte filme inainte de acesta,dar la cat de mica eram,nu imi mai aduc aminte.