Cele mai bune filme ruseşti din 2014. Un top personal

Autor: Vasile Ernu

Cinematografia rusă are un an bun. Multe filme bune. Revine Andrei Zviaghințev cu un film care va deveni de referință. Andrei Koncealovski își termină trilogia cu un film solid. Însă, din punctul meu de vedere, nu ei şi filmele lor sunt cel mai bun lucru care se întâmplă azi în filmul rusesc. Ei sunt excelenţi, dar există ceva poate mai semnificativ.

Avem acum, se pare, două fenomene foarte importante. Mai întâi, e vorba de un „nou val”, dominat fără drept de apel de regizoare foarte talentate și mai ales foarte curajoase. Ele coboară în ring și fac un film social & politic care abordează frontal, fără metafore sofisticate, temele sensibile ale societății ruse actuale. Al doilea fenomen e cel deja anunţat: temele sociale și politice revin în forță. Vârf de lance al acestei noi generaţii este Gay Germanika.

Recent, discutam cu criticul de film Maria Kuvşinova despre filmul rusesc şi ea caracteriza cam aşa această generaţie nouă: „Şi, în final, ultima perioadă: anii 2010, perioadă care a început recent. În cinematografie au venit oameni care au rădăcini în generaţia noilor tăcuţi,  în experimentul teatrului contemporan şi deseori trecând prin şcoala nouă rusească de documentaristică, care după anii 2000 a devenit un fenomen mult mai interesant decât filmul artistic. Regizorii noi, precum Gay Germanika sau Natalia Meșceaninova, se raportează mult mai liber la realitate, iar în filmele lor vezi multă încredere şi energie, ei prezintă nişte eroi uşor de recunoscut şi care vorbesc o limbă vie, reală.”

Ce avem mai jos nu este un top, ci o radiografie succintă a ceea ce s-a întîmplat în filmul rusesc în anul 2014.

• Leviatan – regia Andrei Zviaghințev

Un film așteptat al poate celui mai important regizor rus actual. Un film mare cum nu s-a mai făcut de mult în Rusia. E despre Putere, despre cum ea trebuie privită în față. E despre lege și legitimitate, despre lupta omului simplu cu Puterea, care tinde mereu să se transforme într-un monstru numit Leviatan.

• Nopțile albe ale poștașului Alexei Treapițev – regia Andrei Koncealovski

Andrei Koncealovski este și el un clasic în viață. Tot mai activ politic, cu filme tot mai sociale. Acest film, premiat cu Leul de argint, este ultima parte a trilogiei dedicate „Rusiei profunde”. Un sat uitat de Dumnezeu, oameni care trăiesc în afara statului, cu o infrastructură minimă, localități pe cale de dispariție. Singura legătură cu lumea „civilizată” este poștașul care, la un moment dat, vrea să se mute la oraș. Și….

• Kombinatul Speranța – regia Natalia Meșceaninova

Sunt un fan Zviaghințev, dar dacă ar fi să recomand un singur film rusesc al anului 2014, acesta ar fi. E reprezentativ pentru ce se întâmplă în cinematogriafia rusă, şi mai ales pentru realitatea rusă. În acest moment, cum spuneam, regizoarele din Rusia sunt mult mai curajoase și mai directe, mai percutante. Un film dur, filmat în Norilsk, cu ger, cu metalurgie, cu multă disperare şi neputinţă, fără speranţă care duce la crimă.

• Încă un an – regia Oksana Bîcikova

Oksana Bîcikova este regizoarea unui film devenit cult printre tineri: Piter FM. Noul ei film a fost premiat la Festivalul de la Rotterdam și este mai degrabă o dramă de familie. O familie tânără, fără bani și cu multe dorințe, care se confruntă cu toate crizele precariatului actual…

• Insolația – regia Nikita Mihalkov

Un film pe model hollywoodian, cu mulţi bani, depre o Rusia care a existat doar în mintea lui Mihalkov. Un Mihalkov care nu mai este de mult regizorul din perioada lui de glorie. Asta doar dacă vreţi să vedeţi cum se ratează un mare regizor, dar care se înscrie într-o anumită tendinţă a culturii ruseşti actuale.

• Steaua – regia Anna Melikean

La Moscova, la Moscova – e visul oricărei fete din provincie, în buna tradiţie cehoviană. O tânără provincială naivă ajunge în capitală cu scopul de a deveni vedetă. Se întâlneşte cu o altă fată cu experienţă de viaţă. Şi dă peste o lume nebună, cinică, ce-i dă peste cap viaţa.  Anna Melikean a mai regizat un film bun: Rusalka.

• Prostul/ Durak – regia Iuri Bîkov

Temă socială, un erou pe cale de dispariţie, marginal, „sărac cu duhul”, dar care vrea să salveze lumea de lângă el în ciuada opoziţiei tuturor: de la familie la vecini şi de la birocraţi la prieteni. Prostul e un soi de Leviatan, dar unde Puterea e plasată pe mai multe straturi, iar marea bătălie se duce cu detalii mult mai mărunte. E şi o critică foarte dură adusă birocraţiei. Lumea liberală se minunează cum de Ministerul Culturii din Rusia a finanţat aceste două filme: Prostul & Leviatan.

• Cum mă cheamă – regia Nighina Saifullaeva

Un soi de comedie tragică. Două adolescente vin din Moscova să se odihnească peste vară în Crimeea. Aici se vor caza la tatăl uneia dintre ele, tată biologic pe care nu-l cunoşte, pentru că avusese doar o aventură trecătoare cu mama ei. Fiica propune să schimbe rolurile: prietena devine fiică, fiica prietenă. Şi începe o adevărată nebunie. Foarte bine jucat, iar în rol de tată îl avem pe Konstantin Lavronenko (din filmul lui Zviaghinţev  – The Banishment).

• Welcome Home – regia Angelina Nikonova

O comedie despre o lume pestriţă care se tot mută la New York: armeni, evrei, ruşi. E despre oameni care-şi pierd treptat identitatea, apartenenţa la ceva ce au fost şi nu e prea clar ce devin. Toţi însă luptă disperaţi pentru un iluzoriu succes.

• Film despre Alexeev – regia Mihail Segal

Este despre un bard, Alexeev, care trăieşte undeva departe, uitat de Dumnezeu în provinciile Rusiei. Un intelectual al anilor 60 ratat, dar demn. Şi, deodată, este sunat şi invitat să vină la Moscova, unde află că este ascultat şi ştiut de toată lumea bună a Rusiei. Rolul principal este jucat de o legendă a cinematografiei ruse: Alexei Zbruev. Uitasem de el. Şi o muzică foarte bună.

• Clasa de corecție – regia Ivan Tverdovski

Un film excelent. Dragoste, adolescenţi, luptă, revoltă, totul pe fonul unui handicap locomotor al eroinei. E unul dintre cele mai bune debuturi din ultimii ani, iar regizorul e născut doar în 1988. Să-i reţinem numele.

• Sex, cafea și țigări – regia Serghei Olidenburg-Svințov

11 comedii-nuvele într-un film. Bine făcut. Arată frumos, jucat bine, cu nume grele, dar nimic deosebit. La sfârşit, regizorul îşi cere scuze de la Jim Jarmusch.

• Încercarea – regia Alexandr Kott

Tatăl şi fiica trăiesc în stepă liniştiţi, după nişte reguli ancestrale. Şi apar schimbările, şi apare iubirea. Şi nu un,a ci două. Fata trebuie să se decidă pe cine iubeşte mai mult. Iar o astfel de decizie nu se ia aşa uşor în viaţă, mai ales în stepă…

• Excelent şi veşnic – regia Natalia Ciumakova şi Ana Ţirlina

În filmul documentar rusesc din ultimii 10 ani s-au întâmplat femomene ceva ma interesante decât în filmul de ficțiune, dar a trecut mereu în plan secund, din multe, multe cauze. Aici avem un film dedicat unei trupe legendare, şi în mod special vocalistului. E vorba de Apărare Civilăşi deEgor Letov. Ni se prezintă, de fapt, cultura rusă alternativă din anii 80-90, cu toate condradicţiile ei, cu radicalităţile ei. Letov este un erou emblematic al acelei generaţii şi este printre puţinii în felul său: anti-sovietic în anii 80 şi anti-liberal în anii 90. Puterea filmului constă însă mai ales în materialele de arhivă ale acelei perioade. Rupe pe alocuri.

Citiţi şi:

Cele mai bune filme ruseşti 2013

Cele mai bune filme ruseşti 2012

Cele mai bune filme ruseşti în 2011

Filmul rusesc în 2010