În laboratorul lui „Crulic”, unul dintre cele mai aşteptate filme al toamnei

Crulic – Drumul spre dincolo, unul dintre puţinele lungmetraje de animaţie realizate în ţara noastră după 1989, este creaţia unei echipe mici de animatori care,  împreună cu regizoarea Anca Damian (Întâlniri încrucişate), a transformat povestea lui Claudiu Crulic într-un film ce va avea premiera mondială în competiţia Festivalului de la Locarno.

E una dintre cele mai aşteptate producţii româneşti din toamna asta, o încercare îndrăzneaţă şi riscantă de a transpune pe ecran o tragedie cum e cea trăită de Crulic. Filmreporter.ro a intrat în „laboratorul” acestei rarităţi din cinematografia autohtonă: un lungmetraj de animaţie.

În ianuarie 2008, românul Claudiu Crulic, în vârstă de 33 de ani, murea într-o închisoare din Polonia, după câteva luni de greva foamei. Protestase împotriva arestării sale pentru furtul unui portofel şi susţinea, cu dovezi, că este nevinovat, însă autorităţile române şi poloneze l-au ignorat până în ziua în care s-a stins. Trei ani mai târziu, vocea lui Vlad Ivanov deschide povestea: „Tăt poate să-nceapă c-un telefon”. Pe fundal, o casă albastră de ţară desenată de mână, un gard, un copac fără frunze şi un corb. O animaţie pare o alegere neobişnuită pentru tragedii. „Am început să reconstitui, din mărturiile deseori contradictorii şi din documentele adunate timp de doi ani, nodul acestei poveşti – prin ce a trecut Claudiu Crulic până la moarte”, spune regizoarea, scenarista şi producătoarea Anca Damian.

Casa sa de producţie, Aparte Film, este cea care a realizat filmul, în co-producţie cu Fundacja im. Ferdynanda Magellana,  Ministerul Culturii şi Cultelor, Editura Video şi Krakow Festival Office. Sunetul a fost realizat în Polonia, de Piotr Witkowski şi Sebastian Włodarczyk, iar postproducţia – la Abis Studio.

„Nici România, nici Polonia nu aveau motive să se laude cu povestea”

În perioada documentării, a făcut drumuri la Cracovia şi la Dorohoi, s-a întâlnit cu familia lui Claudiu Crulic, a primit fotografii şi poveşti despre viaţa lui de la părinţi – Strătica Hârtopeanu şi Constantin Crulic –  soră, mătuşi, verişoară, vecini. A încercat să stea de vorbă cu autorităţile române şi poloneze şi s-a lovit de problema limbii, dar şi de reticenţa lor în a coopera pe un subiect care nu pica bine pentru nici una dintre ţări. „Nici România, nici Polonia nu aveau motive să se laude cu povestea”, spune Damian.

Scenariul iniţial a fost unul de docu-dramă – personaje reale plus actori. „În clipa în care am realizat că facând docu-dramă, ceea ce e mai important, adică ceea ce a trăit Claudiu Crulic, va rămâne ca un vid în mijlocul poveştii, am rescris scenariul. Scenariul iniţial de docu-dramă, în care un ziarist – actor, încerca să afle mărturii şi adevăr despre caz a fost abandonat (mai precis a alunecat spre un proiect de ficţiune pe care intenţionez să-l scriu împreună cu Bogdan Mustaţă anul viitor) şi am rescris un scenariu pentru animaţie. De aceea am ales animaţia, pentru libertatea care ţi-o oferă: mă ajută să spun o poveste, în modul ideal posibil, şi pe deasupra oferă şi credibilitate şi emoţie”, explică regizoarea, care a studiat atent piaţa înainte de a alege un studio, mai ales că în România, în afară de Dacodac (acum închis), nici un altul nu mai făcuse lungmetraj de animaţie după 1989.

Studioul DSG a venit, într-un an, cu o animaţie cap-coadă. Înainte de Crulic, DSG realizase efecte vizuale, grafică şi animaţie pentru reclame, promo-uri, generice (ex. Amintiri din Epoca de Aur). Câteva luni pentru un lungmetraj animat pornit de la zero înseamnă foarte puţin. De obicei, filmele stau în laborator câţiva ani şi sunt meşterite de zeci de mâini. Mai mult, un buget de doar 292.000 de euro (75% finanţare din România, inclusiv CNC, şi 25% din Polonia) te constrânge serios.

„Bugetul a avut un rol în deciziile creative”

Cei cinci animatori – Dan Panaitescu, Raluca Popa, Dragoş Ştefan, Roxana Benţu şi Tuliu Oltean – au citit scenariul, şi-au calculat bugetul, resursele şi timpul avut la dispoziţie şi au ajuns la concluzia că un stil eclectic, uşor postmodernist, i s-ar potrivi cel mai bine poveştii.

„Am decis destul de repede că vrem să fie în mai multe stiluri/tehnici, în general corespunzând unor diferite perioade din viaţa lui sau din desfăşurarea cazului din Polonia. A contat de asemenea şi un raport al «puterii de expresie» / timp-resurse avute la dispoziţie. Anumite scene ar fi cerut mai mult timp de lucru pentru a fi la fel de puternice dacă am fi folosit o tehnică diferită. Adică da, şi bugetul a avut un rol în deciziile creative”, explică Dragoş Ştefan, fondatorul DSG, superviserul producţiei, responsabil de concept, animaţie şi compositing.

Potrivit acestuia, stilul vizual a fost conceput în primul rând de Dan Panaitescu şi Raluca Popa, în consultare cu Anca Damian. Dan s-a ocupat de animaţia 2D clasică (cadru cu cadru), stop-motion şi backgrounds, iar Raluca de art direction, stop-motion şi backgrounds. Tuliu Oltean şi Roxana Benţu au avut în sarcină, în principal, animaţia 2D şi 3D pe computer. Au mai participat Vlad Pascanu, cu animaţie 3D şi efecte speciale, şi Andrei Saraliischi, editor asistent şi ajutor la toate. În echipa permanentă DSG se află, în acest moment, Dragoş Ştefan, Raluca Popa, Dan Panaitescu şi Tuliu Oltean.

 Un produs cu aspect cât mai „hand-made”

„Crulic, în mod evident, este un film eclectic din punct de vedere vizual, şi mi-ar fi probabil mai uşor să enumăr tehnicile nefolosite. Cea mai mare parte din film este animată 2D, atât cut-out animation cât şi tradiţional – cadru cu cadru. În afară de 2D, o pondere importantă o are şi stop-motion-ul, dar şi 3D-ul. 3D-ul s-a folosit mai mult la decoruri, dar s-a intenţionat ca aspectul să rămână în continuare cât mai «manual». De aceea, geometriile tridimensionale au fost în toate cazurile mapate cu texturi pictate de mână. De fapt, decizia asupra tehnicilor folosite a fost în primul rând dictată de dorinţa de a avea în final un produs cu aspect cât mai «hand-made»”, spune Dan Panaitescu. Artistul a câştigat premiul Anim’est 2009 pentru Cel mai bun clip publicitar (Căţelul pişăcios), a realizat numeroase spoturi, scurtmetrajul The House Slayer şi videoclipul Fundamental, pentru trupa portoricană PUYA.

La prima variantă de edit, animatorii au avut emoţii: cu atâtea tehnici la un loc, filmul risca să arate haotic, neunitar. „A fost un risc pe care ni l-am asumat la începutul proiectului, în ideea de a nu plictisi privitorii unui lungmetraj cu un singur stil vizual. La Disney, de exemplu, nu îşi pun niciodată problema asta, fiindcă expertiza şi resursele lor le permit un stil foarte uşor de urmărit de către privitor. Cum noi nu suntem Disney şi cum ceea ce se dorea era oricum altceva, am mers pe ideea combinării de stiluri şi tehnici. Înainte de a vedea prima variantă de edit, recunosc că aveam ceva emoţii. Văzând însă acel edit, am perceput multitudinea de tehnici mai degrabă ca pe un plus al filmului”, adaugă Dan Panaitescu.

Pentru a desena lumea din Crulic – Drumul spre dincolo, Raluca Popa a făcut cunoştinţă cu locurile în care a crescut personajul şi cu familia sa. „Am avut încă de la începutul proiectului materiale gen filmări, fotografii, puse la dispoziţie de Anca Damian. Ulterior am făcut o călătorie de documentare la Dorohoi, în plină căldură, în toiul verii. Am făcut o tonă de poze acolo (nu neapărat legate de subiect în sine) şi am discutat cu cei din familia lui Crulic. Pentru mine, Dorohoiul a fost un fel de duş rece”, povesteşte artista specializată în în artă conceptuală şi ilustraţie şi pasionată de fotografie.

„Am fost uimit de cât de absurd a fost totul”

Cazul i-a impresionat pe animatori la început, însă au găsit echilibrul prin umor. În film şi în afara lui. „Şocul şi surpriza ţin de început, când afli, te familiarizezi cu un caz ca acesta. Dar apoi trebuie să lucrezi, să te focusezi pe ce ai de făcut. Trebuie să te desprinzi cumva de povestea iniţiala, ca să poţi să o reconstruieşti în parametri stabiliţi de tine. În general, a fost extrem de multă voie-bună în studio şi o atmosferă de lucru extraordinară”, spune Raluca Popa.

Pe Dragoş Ştefan l-a uimit absurditatea morţii tânărului Claudiu Crulic: „De foarte multe ori pe parcursul realizării filmului am fost uimit de cât de absurd a fost totul şi de ideea că aşa ceva s-a putut întâmpla. Desigur, când s-a lucrat pe vizual, s-a ţinut cont de povestea în sine, care este întunecata şi chiar depresivă. A fost loc şi de ceva umor, totuşi”.

Sursa umorului e, în special, vocea din off a personajului principal, care povesteşte autoironic despre propria moarte. „De la început am ales acest ton şi modul de-a spune această istorie tragică, iar cu Vlad Ivanov a funcţionat minunat. Am lucrat la repetiţii în direcţia asta şi la înregistrare am făcut două variante: dupa ce-a terminat prima înregistrare, i-am reamintit că e mort şi că nu-i mai pasă, şi următoarea înregistrare am folosit-o aproape integral”, detaliază Anca Damian.

La începutul lui august, regizoarea şi o parte din echipă se vor afla la Locarno (3 – 13 august), unde Crulic – Drumul spre dincolo a intrat în cursa pentru Leopardul de Aur, alături de filmul Din dragoste, cu cele mai bune intenţii, în regia lui Adrian Sitaru, şi coproducţia româno-italiană Şapte fapte de milostenie, de Gianluca şi Massimiliano De Serio.

În toamnă, animaţia va ajunge şi în cinematografele din România.

Crulic teaser from Crulic Movie on Vimeo.

Crulic Trailer 1 from Crulic Movie on Vimeo.

Crulic Trailer 2 from Crulic Movie on Vimeo.