EXCLUSIV. Un workshop de trei zile la Universitatea Hyperion, fără invitaţi şi fără promovare, care au costat cât Anim’est sau NexT, DVD-uri pe care nu le-a văzut nimeni, festivaluri finanţate cu bani grei, care nu au avut loc niciodată, legături politice, membri în Consiliul de Administraţie care îşi votează propriile proiecte – o simplă cercetare dezvăluie dimensiunea dezastrului de la CNC. Între 2006 şi 2013, circa 39 de milioane de lei nerambursabili s-au împărţit în filmul românesc, pentru evenimente şi publicaţii. Zeci de milioane s-au dus însă pe proiecte-fantomă pentru care n-a răspuns încă nimeni.
În ultimii ani, pe listele evenimentelor cinematografice finanţate cu sume nerambursabile de Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC) se regăsesc câteva festivaluri, târguri şi proiecte care au ridicat numeroase întrebări. Unora le găseşti cu greu rostul, altele au fost invizibile pentru presă şi public – sau greu de demonstrat că au avut loc, cum e deja celebrul „Peştişor de Aur” -, au primit bugete exagerate în raport cu amploarea lor sau au fost organizate de persoane care nu ar fi avut dreptul să participe la concurs, inclusiv de membri ai Consiliului de Administraţie.
CNC-ul are obligaţia de a cere câte un raport pre şi post-eveniment, cu decont şi detalii justificative. Cum toate dosarele sunt secretizate – caz unic printre instituţiile publice de factura acesteia din România – nimeni din afară nu le poate cerceta şi cere explicaţii.
Potrivit legii, nu pot participa la concursurile de selecţie pentru obţinerea de credite acordate din Fondul cinematografic proiectele autorilor care ocupă funcţii de director general al CNC, de membri ai Consiliului, de directori ai studiourilor cinematografice cu capital majoritar de stat, ai societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul cinematografiei sau care deţin alte funcţii de conducere din cadrul CNC si al societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, de membri ai comisiilor de selecţie, pentru perioada succesivă a două sesiuni de concurs, precum şi de funcţionari publici în cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor.
Festivalurile-fantomă din curtea lui Iuraşcu
Unul dintre beneficiarii majori ai banilor CNC, în ultimii ani, pentru evenimente cel puţin discutabile, este însă Marius Iuraşcu, actualul director RADEF RomâniaFilm, fost candidat PDL de Giurgiu, urmaş al lui Enescu şi Eminescu deopotrivă – conform biografiei sale. Acesta a fost protagonistul unei anchete publicate de „Evenimentul Zilei” în 2009, „CNC-ul aruncă bani publici într-un festival de familie”, după ce primise peste 140.000 de euro pentru Clubul Filmului Românesc Contemporan la Chicago, la două sesiuni consecutive.
Organizat în cadrul Festivalului „Taste of Romania” de la Chicago (cu invitaţi ca Daniela Gyorfy sau Benone Sinulescu), evenimentul presupunea două zile de proiecţii cu filme din arhiva Sahia Film – al cărei director era Marius Iuraşcu pe atunci – precum Splendoarea frescelor sfinte, de Ioan Bostan, şi Pam-Para-ram, un scurtmetraj de Petru Hădârcă.
„Regizorul reprezentativ” Marius Iuraşcu (foto) era invitatul special al evenimentului. Bugetul, complet nejustificat, a fost aprobat rapid în afara sesiunii de proiecte, proiectul fiind inclus de Eugen Şerbănescu, directorul CNC, la capitolul „situaţii excepţionale”.
Proiectele familiei Iuraşcu au parte în continuare de susţinerea CNC. Numai S.C. Idea-Zone SRL, administrată de actorul şi producătorul Radu Nicolae, şi la care Viorica Iuraşcu, soţia directorului RADEF, este asociată, a primit 210.000 de lei în ultimii trei ani pentru festivaluri despre care nu există nici un fel de informaţii: Festivalul Documentary Film Festival şi „Peştişorul de Aur” (despre care am scris pe larg aici).
Se pune problema dacă ele au avut vreodată loc, însă, cum Radu Nicolae a ameninţat cu plângerea penală pentru întrebarea pusă de Filmreporter.ro, „Când şi unde are loc Peştişorul de Aur?”, membrii CA nu ştiu, deşi l-au votat, iar CNC-ul este o instituţie opacă, e imposibil de răspuns. Interesant de văzut însă, cum s-a justificat, cu documente, organizarea lor – etapă obligatorie la dosarul CNC.
Tradiţie sau nu?
Un alt festival care nu apare nicăieri pe Internet, decât în listele CNC, este Festivalul Filmului Documentar Artistic de Istorie şi Tradiţii, care a primit suma substanţială de 108.299 de lei la sesiunea II-a din 2010. Din nou, nu există site, pagină de Facebook sau măcar o menţiune în presă în legătură cu acest festival. Organizatoare ar fi fost Asociaţia pentru Integrare Culturală Europeană (AICE), cea care a pus la punct şi controversatul Ploieşti European Film & Fair şi Golden Carpathian European Film & Fair, ambele finanţate cu câte 96.600 de lei.
În funcţie de context, în diverse comunicări de presă, Asociaţia este reprezentată fie de Viorica Iuraşcu, fie de Carmen Stoianov – colega Vioricăi Iuraşcu la Facultatea de Muzică a Universităţii „Spiru Haret” -, fie de Radu Nicolae. Marius Iuraşcu a coordonat chiar un film produs de AICE, Culegătorii de folclor, un scurtmetraj documentar 3D de 23 de minute, „creat de o echipă de profesionişti ai RomâniaFilm”.
Ioan Cărmăzan, patron de festivaluri
Unul dintre cei spre care duc foarte multe dintre fire, în încrengătura finanţărilor nerambursabile de la CNC, este regizorul Ioan Cărmăzan, membru în Consiliul de Administraţie al CNC şi unul dintre cei mai influenţi oameni din cercul lui Eugen Şerbănescu. De sume constante de la CNC – cel mai recent, 90.000 de lei – are parte Festivalul de Film Digital şi al Efectelor Vizuale „Future Movie” de la Galaţi, organizat de S.C. Lumiere Artists SRL la Centrul Cultural „Dunărea de Jos”. Festivalul proiectează constant filmele lui Cărmăzan, care apare într-un interviu din presa locală ca fiind „inventatorul festivalului de film de la Galaţi”.
Lumiere Artists este administrată de Ionuţ Popa, aparent un regizor şi producător tânăr care a preluat, împreună cu Gheorghe Preda (Îngerul necesar), proiectul neterminat al lui Sergiu Nicolaescu, Trenul morţii, printr-o hotărâre a CA din 3.11.2011. Firma prin care Ionuţ Popa preia acest proiect este SC Zorba Film SRL, care a obţinut sume extrem de mari de la CNC – cam cât festivalurile NexT şi Anim’est – pentru două workshop-uri de producţie despre care nu se găsesc, din nou, nici un fel de informaţii: 121.873 de lei în 2012 şi 100.000 de lei anul acesta.
Ioan Cărmăzan a fost, se pare, marele invitat la acest workshop care s-ar fi ţinut timp de trei zile la Universitatea Hyperion din Bucureşti, „undeva prin iunie anul trecut” şi „prin februarie anul ăsta”. Contactat de Filmreporter.ro, Ionuţ Popa nu îşi amintea exact perioadele de desfăşurare, însă promovarea a făcut-o el însuşi, mergând din clasă în clasă la Universitatea Hyperion.
Tot el a fost unul dintre vorbitori, alături de Cărmăzan, profesor de regie la Hyperion, şi „oameni din echipa mea de filmare”. Celor câţiva studenţi de la Hyperion le-a arătat cum se produce un film ducându-i pe platourile producţiei proprii, Balerinul/ The Dancer, o peliculă ale cărei personaje principale sunt Caracuda şi Pictorul (vezi foto cu bărbatul îmbrăcat în rochie de epocă alergând prin iarbă).
Workshop de lux la Hyperion
Campania de marketing s-a desfăşurat, potrivit lui Ionuţ Popa, astfel: „Am mers la cursuri personal, le-am spus despre ce e vorba, în fiecare sală de cursuri. Personal am fost la Hyperion, pentru că acolo erau în jur de 60 de oameni, şi am trimis nişte flyere la UNATC şi nici nu mai ştiu, parcă au venit şi de acolo”.
În sala de clasă s-a discutat despre Balerinul şi Un negustor de amintiri (regia Deian Cărmăzan), dar chiar şi despre Matrix. „Am luat şi nişte filme din afară. Spre exemplu, am analizat şi Matrix, trilogia. Ei au avut nişte probleme mari de producţie acolo, pentru că la un moment dat voiau să filmeze pe o autostradă cu patru benzi pe sens şi trebuiau să oprească traficul câteva zile. Şi nu s-a putut şi au construit ei o autostradă, în sensul ăsta. Şi tot felul de probleme de producţie”.
Trăgând linie, „cursurile” ţinute de Cărmăzan şi partenerul său de afaceri n-au costat aproape nimic. Fără invitaţi („am avut pe cineva din America, dar n-a putut ajunge”), fără promovare („n-am făcut reclamă, că nu e pentru tot poporul, e cu locuri limitate”), fără săli închiriate. Cum se pot justifica sumele uriaşe primite cadou de la CNC? „100.000 de lei înseamnă un miliard de lei, adică 20.000 de euro. Vă spun sincer, numai să pregăteşti toată partea asta, să deplasezi oamenii pe teren, să le arăţi, să discuţi toate lucrurile astea costă destul de mult. Nu mi se pare aşa o sumă… Sunt festivaluri care, poate, nu ştiu, se organizează cu… Un festival nu poţi să-l organizezi cu un miliard. De multe ori te întinzi cât ţi-e plapuma”, spune Ionuț Popa.
Pus în faţa evidenţei că „deplasare” ar fi însemnat ca studenţii să meargă de la Universitate la locul filmării, în acelaşi oraş, Ionuţ Popa a explicat: „Nu vorbim doar de costuri de deplasare. Eu v-am spus mai devreme că mi-ar fi plăcut să fi mers în America la o filmare, cu ei, dar nu am avut buget…”.
În cercul lui Radu Mazăre
De Ioan Cărmăzan dai şi la Constanţa, la Festivalul Naţional de Film Românesc, unde premii de excelenţă au primit prietenii săi vechi, Sergiu Nicolaescu şi Geo Saizescu. În 2011, Cărmăzan a deschis evenimentul cu Oul de cuc (2010), iar anul trecut a fost în juriu. Cele trei zile de proiecţii cu scurtmetraje de la Hyperion, UNATC şi Universitatea Media, plus câteva lungmetraje româneşti, au costat 100.000 de lei din partea CNC, trei ediţii la rând.
Preşedintele festivalului este nimeni altul decât Cristian Zgabercea, apropiatul lui Radu Mazăre, directorul Direcţiei de Cultură din cadrul CJ Constanţa. La prima ediţie, Zgabercea i-a acordat lui Cărmăzan un premiu pentru Oul de cuc, „cel mai bun film al lui Ioan Cărmăzan după 1990”, iar Fundaţia Fantasio, care aparţine CJ, i-a dat un premiu special studentului Deian Cărmăzan, pentru regia scurtmetrajului Cavalerul adormit. Premiul a fost înmânat de Virgil Iosif, directorul Teatrului de Stat din Constanţa, unde Cărmăzan a avut o montare eşuată, vehement criticată de presă, a piesei Pescăruşul (în care joacă, printre alţii, soţia şi cumnatul lui Cristian Zgabercea).
DVD-uri cu circuit închis
Festivalul de la Constanţa este organizat de S.C. Aleea Film S.R.L, o altă firmă favorită a CNC-ului, când vine vorba de bani. Compania administrată de Ştefan Iulian Tomulescu a câştigat 108.083 de lei pentru 2012 şi 50.000 pentru 2013, cu proiectul „DVD – filme româneşti” – din nou, invizibil. Un reprezentant al firmei ne-a declarat că este vorba de un box cu 12 filme (patru regizori cu câte trei filme – şi-a amintit doar numele lui Mircea Mureşan şi Toate pânzele sus), care a fost trimis la Ministerul de Externe, să fie dat mai departe. DVD-uri cu cerc închis, într-un tiraj care nu a putut fi precizat. Următorul tur de DVD-uri, cel din 2013 – care va conţine alte filme româneşti de arhivă – se pare că va fi trimis unor şcoli.
„Remarcabil” în discrepanţa dintre bugetul obţinut de la CNC şi evenimentul în sine este un alt proiect marca Ioan Cărmăzan, Festivalul Naţional al Filmului Artistic de Scurt Metraj, care se desfăşoară ba la Reşiţa, ba la Sibiu (pe 2013 a obţinut 95.000 de lei) şi a primit circa 300.000 de lei în ultimii ani.
Firma cu care se depune proiectul este SC Spotlight Production SRL, administrată de un tânăr din Alexandria, Ionuţ-Relu Stoica, deţinător şi al unei companii de transport. Ediţia de la Reşiţa, din 2011, a fost deschisă de Doru Dinu Glăvan de la Radio Reşiţa şi, potrivit presei locale, de iniţiatorul festivalului, Ioan Cărmăzan. Filmul de deschidere: Margo (2006), în regia aceluiaşi Ioan Cărmăzan. Programul cuprindea mai multe scurtmetraje studenţeşti şi filme româneşt vechi, cum ar fi Nea Mărin Miliardar, pentru care CNC-ul a făcut cadou o sumă considerabilă.
Conflict de interese în Consiliul de Administraţie
Ioan Cărmăzan are puterea de a vota, aşadar, de ani buni, proiectele în care este implicat, deşi legea o interzice. Un alt membru al Consiliului de Administraţie pus în situaţia de a-şi evalua propriul dosar este şi operatorul Florin Paraschiv. Prin Prospero Film Production SRL, al cărei administrator este soţia sa, Cătălina Paraschiv, acesta a obţinut câte 42.000 de lei la sesiunea a doua din 2011 şi 2012, pentru Săptămâna Filmului Românesc la Nisa. Operatorul Florin Paraschiv spune că s-a abţinut de la vot. „În fiecare dintre cazuri, există nişte lucruri care pot fi clarificate. În momentul în care vreţi să analizaţi acest tip de incompatibilitate, putem analiza toate proiectele depuse de uniuni şi asociaţii, nu numai unele”, a declarat Paraschiv.
Elisabeta Bostan, membră în CA, este şi ea fondatoarea şi organizatoarea festivalului de film studenţesc CineMAiubit. La cea mai recentă sesiune, evenimentul a primit o sumă considerabilă, 160.000 de lei, având în vedere că majoritatea filmelor din program sunt producţii proprii ale UNATC, pentru care CineMAiubit nu plăteşte drepturi, sau pelicule studenţeşti de la alte universităţi partenere. Mare parte din costurile unui festival se duc pe achiziţionarea filmelor, drepturile pentru una sau două proiecţii de lungmetraj (filme recente) ajungând, în medie, la circa 700 de euro.
Regizoarea a refuzat să răspundă la întrebări şi ne-a trimis la Eugen Şerbănescu, directorul CNC: „Nu cunosc amănuntele astea şi chiar nu mă interesează. Nu discut al cui fiu şi a cui fiică intră în jocurile astea, pentru că nu mă privesc şi nu le cunosc. Vorbiţi cu domnul Şerbănescu”.
Tot cu filme studenţeşti, dar cu sprijin consistent de-a lungul anilor, din partea CNC, se desfăşoară şi Intern. Stud. Art. Hyperion and Indep. Young Film Fest, organizat de regizorul Geo Saizescu – un alt apropiat al lui Eugen Şerbănescu – în interiorul Universităţii Hyperion.
Lavinia Şandru şi Dream Fest la Slatina
Inexplicabilă, pe listele CNC, este prezenţa unor nume care nu doar că nu au legătură cu cinematografia, dar sunt acuzate de fapte penale. Cornel Diaconu, om de afaceri controversat din Slatina, adus în instanţă de primarul Mangaliei pentru că ar fi furat numele Festivalului Callatis (pe care l-a şi organizat ulterior în Italia cu titlul „Grazzie Roma. Callatis ti saluta!”) şi-a adăugat în conturi peste 450.000 de lei (la cea mai recentă sesiune, 134.000 lei) în ultimii ani pentru diverse proiecte, în special pentru Dream Fest Slatina – Festival Internaţional de film şi carte pentru copii, care ţine patru zile şi costă cât un festival mare din Bucureşti. Lavinia Şandru a fost, până în 2005, director de comunicare al SC Aldaco Film SRL.
Fostul parlamentar PIN Lavinia Şandru mai pune la punct un festival, tot împreună cu Diaconu, tot cu banii CNC, de data asta la Oradea, prin Asociaţia Pro Familia: Festivalul Internaţional al Filmului Ecologist ECO FEST- Pentru Sănătatea Pământului. 75.000 de lei i s-au alocat festivalului, la cea mai recentă sesiune, şi tot atât la precedentele două. Merită precizat că aceeaşi asociaţie organizează şi Miss Diaspora.
Şi Romeo Pepino Popescu, organizatorul ediţiei din 2010 a Festivalului Artelor Bucureşti (acuzat de foştii asociaţi, care au cerut în instanţă suspendarea evenimentului, de înşelăciune, fals şi evaziune fiscală), s-a finanțat din banii CNC-ului prin Asociaţia Culturală Mirajul Scenei. În a doua sesiune din 2010, proiectul „Mari actori români” a fost creditat cu 134.000 de CNC. Informaţiile despre proiect sunt însă de negăsit.
Despre toate aceste nereguli sunt obligați să răspundă, punctual, cei care au girat, prin votul şi semnătura lor, aceste finanţări: Eugen Şerbănescu, alături de membrii CA Ioan Cărmăzan, Florin Paraschiv, Elisabeta Bostan, George Chiriţă, Oana Stoenescu şi Sorin Botoşeneanu. Întrebările noastre au fost întâmpinate însă cu „no comment-uri”, tonuri agresive, telefoane închise şi doar câteva explicaţii evazive, care nu fac decât să adâncească perspectiva unei instituții ce acționează discreționar și netransparent.
Citiţi şi:
Există sau nu „Peştişorul de Aur”? Misterul unui festival abonat la banii CNC
Şeful firmei de pază de la CNC primeşte bani pentru standuri de film
Ioan Cărmăzan: „Consiliul de Administraţie al CNC votează ce vrea, când vrea el”
Reacţia organizatorilor Anim’est: „Eugen Şerbănescu ar trebui să fie cercetat penal”
Ministerul Culturii: „Deşi este în coordonarea noastră, CNC-ul are deplina autoritate”
As dori sa fac niste corectii.
Drepturile pentru proiectia a doua scurtmetraje urca pana la maxim 400 de euro, si asta numai la cele multi-premiate. Marea parte din costurile festivalurilor se duc in general pe aducerea invitatilor si suportul tehnic.
CineMAiubit insa nu plateste nimic din toate astea. Filmele sunt studentesti – deci gratis, nu este invitat nimeni de peste granite, iar cinematograful si tot suportul tehnic este suportat de UCIN – care da gratis Cinema-ul Studio. Cat despre transpunerea filmelor pe suporturi – ea este facuta de catre angajati ai UNATC care nu sunt platiti aproape deloc pentru asta. Iar restul muncii o fac studentii UNATC, pro bono, evident.
Deci s-ar putea spune ca festivalul ar putea fi facut exact la fel si cu 1000 RON. Stim foarte bine unde se duc restul de bani…
si totusi…. DNA-ul nu se auto-sesizeaza????
O serie de articole de investigatie care, dincolo de determinarea si profesionalismul autorului (rara avis), m-au dezgustat complet. Cred ca nimeni nu a bagat de seama pana acum dimensiunea dezastrului intr-una din cele mai opace institutii de stat din Romania. Bani peste bani, sifonati sistematic de personaje gaunoase, ariviste, grobiene prin tot ceea ce fac. In tot acest timp, niste „fraieri” se chinuie sa faca destept si corect festivaluri si filme. Pentru mine, imaginea lui Laurentiu Bratan, explicand in van unui director economic detalii pentru un dosar intocmit la litera, in timp ce amantul amintitului director, sef de badigarzi, incaseaza la foc automat, spune totul.
Ce colcaiala infecta.
Astia ar trebui pusi la zid sau dusi in lagare de concentrare. Aceste scursuri abjecte care nu au etica si nu fac altceva decat sa fure tot ce se poate ar trebui bagati la puscarie pe viata. E trist cand te gandesti cati tineri talentati incearca sa faca cate un film cerand ajutor acestor mafioti iar astia nu fac altceva decat sa se eschiveze si sa isi vare banii din taxe ale romanilor in buzunare. Am sa imi cumpar o pusca cu luneta si usor usor am sa ii gauresc in scafarile pe toti jegosii astia fara scrupule.
din păcate nu pot spune că mă surprinde nimic din articol, dar felicitări filmreporter pentru că se implică și are inițiativă. poate poate vor apărea totuși niște reacții.
Excelenta ancheta… felicitari! Intr-o tara normala, in urma unui astfel de material de presa ar cadea niste capete.
Poate incetati aceasta mascarada ordinara!
Stimata redactie, am citit si am ramas stupefiat de ceea ce a aparut in articolele domniiilor voastre si in consecinta doresc a va adresa cateva cuvinte . In unul din articolele dumeavastra amintiti numele Uniunii Autorilor si Realizatorilor de Film din Romania – U.A.R.F si a presedintelui ei, Sergiu Nicolaescu, si in acest sens doresc sa va rog din suflet ca in discutiile si actiunile controversate descoperite de domniile voastre, sa nu utilizati aceste nume fiindca institutia noastra non guvernamentala nu este implicata in niciun fel in asemenea actiuni si nici nu a profitat de asemenea fonduri. De asemenea, va rog sa excludeti din expunerile publice ale domniilor voastre numele celui care a fost marele regizor si patriot Sergiu Nicolaescu, nimeni dintre noi nu a adus atatea servicii domeniului culturii si artei cinematografice, a culturii in general si pentru poporul roman. Mentionez ca Sergiu Nicolaescu nu poate fi comparat cu niciunul din urmasii sai, obiectivul lui a fost dezvoltarea artei si culturii cinematografice romanesti pentru care si-a dedicat intreaga lui viata. Doresc sa va mai spun ca Sergiu nu a avut prieteni, poate datorita tipologiei lui exigente, ci doar colaboratori. Mai vrau sa mentionez ca Sergiu nu poate fi asemuit cu nimeni din niciun domeniu, el a fost o personalitate dinstincta, in felul lui unic, un adevarat om de cultura si un mare patriot care a adus servicii incomensurabile tarii. Rog sa-i respectati odihna si sa-i acordati respectul ce i se cuvine. In rest, „cercetati si veti afla”! In rest, va doresc succes!
Acesta este principalul motiv pentru care ma adresez domniilor voastre, multumindu-va pentru intelegere.